marți, 8 septembrie 2009

Un alt inceput

Mi-ar fi placut sa ma fi nascut primavara, atunci probabil ca as fi simtit altfel aceasta zi. Probabil ca m-as fi gandit mai mult la "jumatatea plina" si nu m-ar mai fi indispus atat de mult numarul anilor trecuti. Dar, cu toate acestea, ma incapatanez sa-mi placa toamna, sa-mi scot de la naftalina tabieturile de toamna ( putine rau la numar, dar nu asta mi se pare important). Imi amintesc de momentele fericite pe care le-am trait si ma hranesc din binele lor. Da, anotimpul asta ma face sa ma opresc un pic si sa-mi intorc gandurile spre trecut.
Un studiu american spune ca omul se simte cel mai bine in anotimpul in care s-a nascut. Dac-ar fi asa, mi s-ar potrivi concluzia asta. Imi place toamna pentru mirajul culorilor ce-mi incanta ochii, fiecare colt mi se pare mai frumos decat cel de dinainte, pentru aerul proaspat si rece, pentru bogatia ce-o raspandeste in jur si pentru promisiunile purtate in fapta si in cuvant, caci sarbatorile de iarna sosesc in curand. Ca sa nu mai vorbim de gutui! Si de must!
Imi place toamna, numarul anilor trecuti ma agaseaza, inca nu armonizez imbinarea dintre trecut si prezent, probabil de asta sufar dupa fiecare vant puternic - pentru ca imi goleste ciresul din fata ferestrei de inca un strat de frunze si culoare.
Si, pentru ca nu vreau sa dau impresia ca sunt la o leapsa gen " ce-mi place si ce nu", inchei dorindu-va tuturor o toamna frumoasa, sanatate si prieteni care sa va merite!

P.S. - Acum, cat inca nu m-am obisnuit prea mult aici, ca tot e la moda, mi-am luat geamantanul si m-am mutat AICI

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu