miercuri, 29 iulie 2009

Va place inghetata?

"Vinovat" de aparitia inghetatei se presupune a fi imparatul Nero care, dorind sa se delecteze cu un desert mai deosebit, ar fi adaugat nectarului sau bucatilor de fructe, bucati de gheata pisata adusa din munti de catre sclavi, asta chiar daca stim ca Mesopotamia e recunoscuta ca detinand primele locuri special concepute pentru racirea alimentelor ( acum 4000 de ani).
Altii dau vina pe Marco Polo care a facut cunoscut rolul laptelui in inghetata si ne-ar fi adus inghetata din China.
Chinul in lupta noastra cu kilogramele s-a amplificat odata cu aparitia frigiderelor. In America, inghetata a ajuns in secolul 18, fiind deja deschis primul magazin ce vindea exclusiv inghetata la New York.
Dar inghetata nu este o problema doar pentru kilogramele incapatanate, ci si pentru buzunarele unora care pot savura (asta delectare) o impresionanta inghetata de ...60.000 $ bucata. Chiar asa de dulce si de scumpa (si la propriu si la figurat), infasurata in fulgi de aur de 23 karate (ce gust or avea?) si cu o excursie in pret, prefer sa raman la varianta clasica (nici nu am de ales).
Si uite asa, va invit la o inghetata!




marți, 21 iulie 2009

Intoarcerea...

- U.I.P.Ch. promotia .... 1991?
Creierul meu alearga ca la maraton.
-Imi pare rau, dar nu-mi aduc aminte!
-Irina?
-Da.
-Deci sunt pe calea cea buna.
-Eu nu!
Nu vreau sa par nepoliticoasa, imi displace. Ne abandonam trecutului si imi aduc aminte de o trasatura ce o deosebea de celelalte colege: nu suporta cafeaua. Mi-am adus aminte cum incercase sa bea o ceasca de cafea la "inceputurile sale in societate". Rezultatul: doua nopti nedormite.
Schimb de informatii pe acelasi calapod: stare civila, copii, domiciliu, colegi, servici (descoperim amandoua ca prima facultate ne-a fost total inutila. Cati ca noi? ) Primul gand care-mi vine ( o fi in "trend") aseamana fiintele cu automobilele lor. Gasesc asemanarea frapanta. Unii au o viata fara optiuni, care doar merge, nu prinde viteza prea mare, altele au toate optiunile posibile: banii, frumusetea, sanatatea, airbag, ABS, servodirectie, motor cu 16 supape, etc. Meseria, musculatura, varsta, banii, greutatea, culoarea ochilor, marca de cereale consumate dimineata (sau a cafelei) - cred ca nici nu mi-am inchipuit cati factori ne influenteaza viata. Abandonez instinctiv analiza asta, pana la urma oricine vrea sa gaseasca dovezi ale nefericirii sale va gasi, caci in chestiunile omenesti gasesti intotdeauna ce cauti.
Ne-am despartit, era grabita. Nu-mi puteam lua ochii de la ea in timp ce se indeparta. I-am urmarit drumul pana cand, in cele din urma a intrat intr-o masina. A plecat. Pentru putin timp m-am simtit o alta persoana ca si cum as fi fost izolata de restul lumii.

vineri, 17 iulie 2009

E o tragedie sa ajungi la batranete ?



Stim cu totii legenda care ne spune ca printul Siddharta, viitorul Buddha, a avut patru intalniri care ii rascolesc viata: intalnirea cu un batran, cu un om bolnav, cu un mort si cu un calugar care cerseste pentru a se hrani. Prin urmare, batranetea, durerea, moartea sau saracia sunt considerate cele patru "Nobile Adevaruri" care constituie baza doctrinei sale si care se rotesc in jurul ideii de suferinta.
Trecand acum la un alt subiect, motivele femeilor pentru care dau nastere copiilor sunt diverse: de la simplul motiv ca asa trebuie, pana la motive de genul ca vrem sa ne realizam prin ei sau ca toate prietenele au sau ca sotii vor neaparat mostenitori sau simplul instinct biologic de reproducere sau ca vrem sa aducem bucurie in familie sau sa oferim o sansa la viata, etc. Indiferent insa de motivele fiecarei mamici, un copil este un om care are propria personalitate cu propria sansa la viata, nu suntem stapanii lor si nici nu trebuie sa le conditionam in vreun fel viitorul. Bineinteles ca depind de educatia si de caracterul fiecaruia hotararile pe care ei le iau vis-a-vis de parintii lor, dar in nici-un caz nu le-as impune copiilor mei "sacrificiul" de a avea grija de mine la batranete.

sâmbătă, 11 iulie 2009

11 iulie - Ziua Mondiala a Populatiei




Anul 1974 a fost proclamat de ONU "Anul International al Populatiei", fapt care a adunat, pentru prima data in istorie, toate statele lumii la Conferinta Mondiala a Populatiei care a avut loc in capitala Romaniei .
Peste 13 ani, in ziua de 11 iulie 1987, populatia lumii a atins cifra de 5 miliarde de locuitori.
Cresterea populatiei mondiale este o problema globala careia i se cauta si i se propun strategii la fel ca si celorlalte probleme care au dobandit un statut global.
Pe langa atentia acordata ingineriei genetice si agriculturii ecologice, ONU atrage in fiecare an atentia asupra egalitatii de sanse intre barbati si femei. Statistica inca aduce date care ridica probleme inca nerezolvate pentru era in care traim. Stim cu totii ca recunoasterea egalitatii este perfect legala . Nu ne atingem de state precum Iranul sau Arabia Saudita unde cauzele discriminarilor sunt de alta natura si nici de scandinavi, unde aproape ca discriminarea lipseste.
Conform unei informari transmise de portalul european Europa.eu, femeile din Europa castiga cu 17% mai putin decat barbatii, Comisia Europeana lansand o campanie de informare in toate tarile UE, una dintre cauzele identificate fiind slaba reprezentare a femeilor in anumite functii sau sectoare de activitate( 10% din membrii consiliilor de administratie ale marilor companii, 29% din oamenii de stiinta si inginerii de pe piata europeana).
Dar de ce sa nu vorbim de mediul nostru rural, unde exista inca obiceiul ca femeia sa se pregateasca in primul rand pentru a deveni o gospodina desavarsita, iar barbatul este cel sustinut pentru a avea parte de instruire academica (exagerez un pic).Si uite asa ramanem la procentul de 80%, care este un procent foarte mare, si care reprezinta proportia in care femeile sunt mai prost platite decat barbatii in cazul prestarii aceleiasi munci. Asta inseamna ca noi ne confruntam cu traditia si stereotipurile. Oamenii gandesc in stereotipuri in ceea ce priveste cele doua sexe. Este adevarat ca stereotipurile vor guverna intotdeauna gandirea maselor, asa si devin manipulabile, insa in ceea ce priveste raportul femei - barbati, gandirea stereotipala nu face decat sa umbreasca imaginea femeii in societate. Este normal? Alte date ne spun ca femeile din Romania au castiguri medii brute cu 12,7% mai mici decat barbatii, in timp ce la nivel european, diferentele urca pana la 17,4%, potrivit Eurostat (am rasuflat usurata).
Este clar faptul ca femeile si barbatii sunt inegali prin natura lor, insa in ceea ce priveste sansele in viata, ar trebui sa aiba drepturi egale. Din pacate, aceasta idee este prost interpretata chiar si de oameni care nu ar trebui sa o inteleaga gresit.

sâmbătă, 4 iulie 2009

In vacanta la Ocna Sibiului


27.06.09
Prima-n condicuta - Stefi si apoi, imediat, subsemnata. Iulia cu eforturi disperate, bunicii si ei la datorie. c3-ul este plin ochi. The Flinstones pornesc. Ora 6h30min. Destinatia - Sibiu, mai precis Ocnele Sibiului. Motivul principal ar fi Stefi - musai sa o muram bine sa tina la iarna. La ora asta, soseaua e ca si a noastra, atat doar ca mi-e cam somn, dar imi trece repede. Pana-n Rm. Valcea ploua de rupe, dar noi ne continuam linistiti drumul. Nu-i bai, nu? Cum trecem de Valea Oltului, devenim un pic mai optimisti, desi ramanem reticenti. Ce sa mai ! Traversam rapid Sibiul si ajungem la ora 1o.oo in Ocna Sibiului. Cum trecem de Sura Mare imi aduc aminte de mirosul tare al sarii, de pieile noastre murate si uscate, de aceleasi denivelari de teren, de copilaria mea .
In timp ce noi ne uitam dupa soare, Stefi se imprieteneste rapid cu Cora, catelusa proprietarilor












Nu suntem optimisti degeaba, caci chiar reusim sa facem niste bai.
Lacul Brancoveanu, cel mai sarat lac din Europa este inchis pentru renovare. L-am ratat de data asta. Pe Stefi n-o mai scoatem din piscina copiilor decat poate pentru o vata de zahar. Ce naiba vad toti copii la chestia asta lipicioasa ?

Localitatea este in plina reconstructie, fonduri europene, santier total, dar noi ne vedem de ale noastre. Ne uitam la asa zisele blocuri - niste hulubarii deprimante "plantate" in "epoca de aur".

Dar Ardealul isi are aroma lui si oamenii lui.
Daca tot avem parte si de ploi, ajungem si la Sibiu. Si aici epoca de aur a adus multi tampiti, cica un "tovaras" fu deranjat de zgomotul tramvaielor, fapt pentru care respectivele au fost desfiintate, dar a mai ramas totusi portiunea de la Sibiu la Rasinari. Totusi, fata de alte orase, a avut o soarta mai buna. (stim noi de ce).
Abordam fara sa stam pe ganduri stradutele inguste si gangurile dintre ele, Piata Mare, centrul vechii cetati unde pe vremuri aveau loc adunari, dar si executii, Piata Mica unde odata se aflau casele de locuit si atelierele mestesugarilor, Turnul Scarilor , Pasajul Aurarilor, Muzeul de Istorie a Farmaciei - prima farmacie din tara in sec XV, Podul Minciunilor care nu s-a prabusit cu nimeni, Biserica Evanghelica.


















Una peste alta, saptamana a trecut repede: ne plimbaram, ne muraram, ne descretiram, urmeaza intrarea in pluton cu gandul ca vom reveni.





miercuri, 1 iulie 2009

Confesiunile unui asasin economic

Ceea ce m-a determinat sa citesc aceasta carte a fost, in primul rand, faptul ca nimic din ea nu este fictiune, totul este trait de un AE (asasin economic)
M-am gandit ca istoria personala a acestui asasin economic special - John Perkins, m-ar face sa inteleg mai bine ce se petrece in perioada asta, la nivel mondial.
Sincera sa fiu, nu mi s-a parut foarte socant tot acest sistem creat de o mana de oameni care prin orice mijloace vor sa controleze resursele naturale ale planetei folosindu-se de orice modalitate (de la rapoarte financiare frauduloase pana la crima), ci poate numeroasele analogii care se pot face cu multele evenimente pe care le traim in tara noastra. Nu este vorba de o conspiratie abracadabranta, sunt interese si valori comune care construiesc acest sistem.
" Suntem un grup de elita alcatuit din femei si barbati care utilizeaza organizatiile financiare internationale [...]. Asemenea echivalentilor nostri din mafie, si noi, AE, facem tot felul de favoruri. Acestea iau forma imprumuturilor pentru dezvoltarea infrastructurilor - centrale electrice, autostrazi, porturi, aeroporturi sau parcuri industriale.[...] In ciuda faptului ca banii sunt returnati aproape imediat corporatiilor membre ale corporatocratiei ( creditorul), tara care le primeste este obligata sa returneze intreaga suma, plus dobanda. Daca un AE dobandeste un succes deplin, atunci imprumuturile sunt atat de mari incat, dupa cativa ani, debitorul ajunge in imposibilitatea de a le mai plati." Dupa toate acestea urmeaza conditiile care fac scopul acestui sistem. Si scopul scuza mijloacele.
De la practicile inselatoare si distructive ale companiilor petroliere la proiectele pe care le coordoneaza in Africa, America de Nord, in Orientul Mijlociu si la esecul AE din Irak care a avut drept rezultat Razboiul din Golf, John Perkins parcurge un drum la capatul caruia se naste ideea unei astfel de carti.
Mi-a placut s-o citesc datorita faptului ca este una din povestile lumii in care traim.