miercuri, 27 mai 2009

Fantezie Impromptu op. 66

Cand spui Chopin , te gandesti la pian. El a transformat pianul într-un instrument total, iar literatura pianistică este de neconceput fără el. Despre Chopin s-a scris mult, s-a scris frumos, s-a scris insuficient. Despre dragoste, la fel. La fel despre dragostea care a legat doi oameni deveniţi celebri.Când s-au cunoscut, el avea 26 de ani, iar ea 32. Asta se întâmpla în 1837, la Paris, Oraşul Iubirii. Numele lor: Frédéric şi Aurore. Au fost două genii în două domenii care nu au nimic în comun şi care, totuşi, se completează atât de bine: muzica şi literatura.
Unul dintre prietenii lor, scriitorul Heinrich Heine, spunea despre ea că "este tăcută şi mai mult înregistrează decât comunică", iar despre el că este "făcut să trăiască în doi".
"Pentru tine, Aurore, m-aş târî pe pământ... Nimic nu mi-ar fi prea mult, ţi-aş da totul!... Nu vreau să trăiesc decât pentru tine!"
"Sufletul meu e frate cu al tău, şi îl mâhneşti, îl sperii scormonindu-l astfel. Ia-l drept ceea ce este, un suflet care suferă şi care aşteaptă. Dacă îl interoghezi atât de nemilos, se va închide în sine şi nu va mai îndrăzni să se deschidă în faţa ta."spunea George Sand in "Lelia"
Compozitia pentru pian Fantaisie-Impromptu, opus 66, care apartine lui Frederic Chopin, este una dintre cele mai cunoscute si faimoase dintre compozitiile create pentru acest instrument.Se spune ca lui Chopin nu i-a placut . Ce ganduri dureroase, ce combinatie de fericire si suferinta au facut ca lucrarea sa fie publicata abia dupa moartea compozitorului?

povestea spusa de Iulia

miercuri, 20 mai 2009

De ce zboara pestii prin apa?


N-as fi dat prea multa importanta uneia din multimea intrebarilor-capcana ale copiilor, chiar daca aici e vorba chiar de propria progenitura daca nu m-ar fi dus cu gandul la unul din articolele citite cu cateva zile in urma.

Ultimul animal de la care te-ai astepta sa-i fie frica de apa este desigur pestele, dar lucrurile nu stau chiar asa. Cu toate ca reusesc sa se miste cat de cat, celor mai multe larve (cu toate ca nu chiar de la toate speciile) le lipsesc complet capacitatile de inotatori ale pestilor adulti.

Astfel, cercetatorii de la Universitatea Wageningen din Olanda s-au uitat acum cu mai mare atentie la larvele pestelui zebra si au concluzionat ca dificultatile lor provin de la faptul ca au aripioarele laterale (care sunt folosite pentru echilibru) inca prost dezvoltate si din cauza ca au o basica inotatoare ineficienta (acesta fiind organul care ii ajuta pe pesti sa-si controleze pozitia verticala, in adancime, modificand forta lui Arhimede care actioneaza asupra lor). Dupa toate aparentele, larvele pur si simplu nu reusesc sa stea orizontale.

De aceea sunt inotatoare atat de proaste.

marți, 12 mai 2009

Dimineata de mai

E cinci dimineata.
As vrea sa cobor din pat, dar mi-e frica de zgomotul pe care-l voi face. Ma demoralizez. Ma cufund din nou in mine. Bietul patrat al ferestrei a-mbratisat coroana ciresului din fata camerei. Imi vin in gand tot felul de lucruri inutile care imi incarca existenta. Asadar, trebuie sa strabat din nou banalul cotidian cu ochii deschisi si sa ma intreb mereu si acasa si la birou: am cu adevarat nevoie de asta? Solutia? Cine face curatenie in exterior pune ordine si in interior. Ar fi un principiu nemaipomenit de practic, doar ca la ora asta as mai avea o solutie - lenea.. Lenea ajuta. Ma gandesc la cei care nu au fost daruiti cu acest talent. Ma uit la Iulia care doarme "triumfatoare" langa mine. Why not? Las misterul cugetarilor neatins, imi caut papucii pentru a ma intoarce la viata sociala.
Este sase si sase minute.
" Maaamiiiii, viiinooo....! Vinooo la miinee...! Imi citesti si mie o poveste?"
" Acum?!"
In 2 ore si eu si Stefi suntem in masina in drum spre gradinita. Iulia inca mai doarme.
O otrava dulce mi-a picurat in suflet. Si m-a coplesit sentimentul ca secretele universului se deschid inaintea mea.
Cam asa ceva...