E cinci dimineata.
As vrea sa cobor din pat, dar mi-e frica de zgomotul pe care-l voi face. Ma demoralizez. Ma cufund din nou in mine. Bietul patrat al ferestrei a-mbratisat coroana ciresului din fata camerei. Imi vin in gand tot felul de lucruri inutile care imi incarca existenta. Asadar, trebuie sa strabat din nou banalul cotidian cu ochii deschisi si sa ma intreb mereu si acasa si la birou: am cu adevarat nevoie de asta? Solutia? Cine face curatenie in exterior pune ordine si in interior. Ar fi un principiu nemaipomenit de practic, doar ca la ora asta as mai avea o solutie - lenea.. Lenea ajuta. Ma gandesc la cei care nu au fost daruiti cu acest talent. Ma uit la Iulia care doarme "triumfatoare" langa mine. Why not? Las misterul cugetarilor neatins, imi caut papucii pentru a ma intoarce la viata sociala.
Este sase si sase minute.
" Maaamiiiii, viiinooo....! Vinooo la miinee...! Imi citesti si mie o poveste?"
" Acum?!"
In 2 ore si eu si Stefi suntem in masina in drum spre gradinita. Iulia inca mai doarme.
O otrava dulce mi-a picurat in suflet. Si m-a coplesit sentimentul ca secretele universului se deschid inaintea mea.
Cam asa ceva...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu